Adevăr(când vreau) şi ficţiune(când trebuie): august 2011

vineri, 26 august 2011

Cartea mea

Am făcut-o şi pe-asta! Am adunat texte de pe cele trei bloguri pe care am scris în ultimii trei ani, am adăugat câteva poveşti noi, nepublicate până acum, poezii de când eram mai mică, versuri de când sunt - cică - mare, şi a ieşit ce vedeţi un pic mai sus.
Mai multe despre cartea mea şi despre cum o puteţi comanda găsiţi aici.

Superoferta!

Daca ai bani si n-ai ce face cu ei, sau daca-i ai si vrei sa-i inmultesti investindu-i intr-o proprietate cu potential, iata o propunere: 1,6 ha teren in Poiana Marului, langa Zarnesti – Brasov, la 18 Km de Poiana Brasov. Terenul este o fatza de deal marginita de padure, cu parau pe granita. Peisajul este superb, poti vedea de acolo Piatra Craiului, Bucegii, Crucea – cand e senin. Ideal pentru o pensiune turistica sau o casa de vacanta in mijlocul naturii, printre caprioare si iepuri salbatici, ferita de aglomeratia si fitzele din Bran si Moeciu. Pretul e unul de criza : 55.000 euro, discutabil.
Pentru amanunte poti suna la tel : 0212408010 sau 0728163604.
Bafta! Si daca-ti faci vila acolo, sa ma inviti si pe mine ! :)

5 zile la NY...

Plus doua zile petrecute prin avioane, dus-intors, paralizata de frica. La decolare e cel mai greu, stiu ca sigur mor. In timpul zborului, printre turbulente, dorm iepureste si ma gandesc ca poate, totusi, o sa mor. La aterizare, dupa ce simt ca toate cele patru roti au ajuns pe pamant, ma bucur ca, uite, n-am murit.
Dar sa revin la NY... cum sa incep? Imi pare rau dar asta a fost prima impresie, cea olfactiva: Manhattan-ul miroase a balega. Tot. Din trotuoare razbate un miros greu, care te urmareste si pe Broadway, si pe 5th Avenue, si in fata vitrinei de la Prada, si la usa grea a turnului lui Trump. Oameni de tot felul viermuiesc pe strazi, m-am simtit de-a lor, m-am simtit acasa, libera, mirosul de fecale imi inspira o duiosie pe care nu pot sa mi-o si sa v-o explic.
Am fost foarte proasta la NY. Diferenta de fus orar iti paralizeaza simturile, spontaneitatea se reduce la nivel de avarie, simtul orientarii devine haotic (iar in cazul meu dezastrul a fost complet). Pana sa-mi revin a trebuit sa ne intoarcem in tara. N-am vizitat niciun obiectiv turistic reprezentativ, n-am urcat sa facem bezele din Statuia Libertatii, n-am bifat nimic din ceea ce trebuia(?) facut. Cei cu care am fost n-au dorit asta si nici eu nu m-am dat in vant. Am umblat pe strazi, prin magazine si restaurante. Serviciile sunt impecabile, te simti dorit, respectat, bagat in seama, fara a fi agasat. N-am prea multe de spus, decat ca m-as intoarce acolo. Nu stiu cand. Poate cand ma voi satura de frumusetea veche, aristocratica, a Europei, de raceala semeata a Londrei, de paradisiacele insule grecesti, de vanzoleala cu iz balcanic, de Balcic si de 2 Mai. Am timp si viza 10 ani sa ma hotarasc.
Ce am mai facut la New York:
- am baut cea mai proasta Coca -Cola din lume.
- am mancat oua Benedict cu cartofi care miroseau a mucegai (rozmarin, mi s-a spus)
- mi-am luat slapi Armani
- m-am plimbat la 6 dimineata prin Central Park
- m-am bucurat
- am suferit

Adevăr(când vreau) şi ficţiune(când trebuie)

vineri, 26 august 2011

Cartea mea

duminică, 21 august 2011

Dreptul şi permisiunea de a fi fericit

sâmbătă, 6 august 2011

Visul din dulap (şi alte gânduri amestecate)

FEEDJIT Live Traffic Feed