Adevăr(când vreau) şi ficţiune(când trebuie): Who could forget these blue eyes?

Superoferta!

Daca ai bani si n-ai ce face cu ei, sau daca-i ai si vrei sa-i inmultesti investindu-i intr-o proprietate cu potential, iata o propunere: 1,6 ha teren in Poiana Marului, langa Zarnesti – Brasov, la 18 Km de Poiana Brasov. Terenul este o fatza de deal marginita de padure, cu parau pe granita. Peisajul este superb, poti vedea de acolo Piatra Craiului, Bucegii, Crucea – cand e senin. Ideal pentru o pensiune turistica sau o casa de vacanta in mijlocul naturii, printre caprioare si iepuri salbatici, ferita de aglomeratia si fitzele din Bran si Moeciu. Pretul e unul de criza : 55.000 euro, discutabil.
Pentru amanunte poti suna la tel : 0212408010 sau 0728163604.
Bafta! Si daca-ti faci vila acolo, sa ma inviti si pe mine ! :)

5 zile la NY...

Plus doua zile petrecute prin avioane, dus-intors, paralizata de frica. La decolare e cel mai greu, stiu ca sigur mor. In timpul zborului, printre turbulente, dorm iepureste si ma gandesc ca poate, totusi, o sa mor. La aterizare, dupa ce simt ca toate cele patru roti au ajuns pe pamant, ma bucur ca, uite, n-am murit.
Dar sa revin la NY... cum sa incep? Imi pare rau dar asta a fost prima impresie, cea olfactiva: Manhattan-ul miroase a balega. Tot. Din trotuoare razbate un miros greu, care te urmareste si pe Broadway, si pe 5th Avenue, si in fata vitrinei de la Prada, si la usa grea a turnului lui Trump. Oameni de tot felul viermuiesc pe strazi, m-am simtit de-a lor, m-am simtit acasa, libera, mirosul de fecale imi inspira o duiosie pe care nu pot sa mi-o si sa v-o explic.
Am fost foarte proasta la NY. Diferenta de fus orar iti paralizeaza simturile, spontaneitatea se reduce la nivel de avarie, simtul orientarii devine haotic (iar in cazul meu dezastrul a fost complet). Pana sa-mi revin a trebuit sa ne intoarcem in tara. N-am vizitat niciun obiectiv turistic reprezentativ, n-am urcat sa facem bezele din Statuia Libertatii, n-am bifat nimic din ceea ce trebuia(?) facut. Cei cu care am fost n-au dorit asta si nici eu nu m-am dat in vant. Am umblat pe strazi, prin magazine si restaurante. Serviciile sunt impecabile, te simti dorit, respectat, bagat in seama, fara a fi agasat. N-am prea multe de spus, decat ca m-as intoarce acolo. Nu stiu cand. Poate cand ma voi satura de frumusetea veche, aristocratica, a Europei, de raceala semeata a Londrei, de paradisiacele insule grecesti, de vanzoleala cu iz balcanic, de Balcic si de 2 Mai. Am timp si viza 10 ani sa ma hotarasc.
Ce am mai facut la New York:
- am baut cea mai proasta Coca -Cola din lume.
- am mancat oua Benedict cu cartofi care miroseau a mucegai (rozmarin, mi s-a spus)
- mi-am luat slapi Armani
- m-am plimbat la 6 dimineata prin Central Park
- m-am bucurat
- am suferit

Adevăr(când vreau) şi ficţiune(când trebuie)

luni, 22 septembrie 2008

Who could forget these blue eyes?

Un comentariu:

FEEDJIT Live Traffic Feed