Va cer, cu plecaciuni, iertare, celor care mai poposiţi pe aici şi plecaţi repede după ce-mi dedicaţi următorul gând scurt şi dezamăgit: "asta n-a mai postat nimic nou".Sunt bine. Sunt obosită. Sunt fericită şi, totodată, mi-e frică. De la 1 august dansez un tango frenetic, total - cu toate gândurile, cu toate putinţele, cu tot sufletul, cu toate orele prea însorite dintre 9.00 şi 18.00, cu toate ideile care sper, mă rog să fie rodnice.
Sunt ca la un început de mare dragoste, mi-e teamă de tot ce simt, ador tot ce trăiesc, sorb fiecare cuvânt, adulmec fiece gest al celor din jurul meu. Vreau să dureze, să-mi fie bine la nesfârşit. Adorm greu, agitat, visez când frumos, când furtuni, şi mă trezesc cu pleoape grele, odată cu soarele, plăcut nerăbdătoare să-ncep a trăi o zi abia mijită.
Voi reveni cu poveşti, promit. Şi cu adevăruri, voi reveni. Pe curând!
