sâmbătă, 10 ianuarie 2009

Fuga

Unde te poţi ascunde în lumea asta nu prea mare? Unde poţi fugi de cei care-ţi amintesc de slăbiciunile tale, de neîmplinirile tale, cât de mult te poţi depărta, până spre indiferenţă, până spre uitare, de iubiri care nu te mai vor, de iubiri care nu te-au vrut niciodată, de iubiri care nu te vor vrea nicicând? Cât poţi lăsa de în urmă joburi pe care nu le mai vrei, oameni care nu te mai cunosc, visuri imposibil de împlinit- că doar de-aia se numesc visuri-, ţeluri prea târziu de atins? Unde? În alt oraş? În altă ţară? În alt destin?

9 comentarii:

Anonim spunea...

Ai dreptate, nu prea ai unde sa te duci.Iar daca pana la urma te incumeti si o faci, dupa ani buni, tot te vor ajunge amintirile.

Amalia spunea...

Draga Alina,

Da-mi voie sa-ti raspund din suflet: naiba stie. Naiba stie unde putem fugi. Poate ca secretul nu e sa fugi ci sa stai pe acelasi loc si sa schimbi mediul, sa cauti, sa incerci. (Asta suna si pentru mine, acum 10 ani). Eu am fugit cat am vazut cu avionul si nu a iesit bine.

Imi place si mult cum scrii, prima data ti-am citit Superstarurile cele frumoase, pe urma Road to my heart si tot asa. Tango-ul e acum singurul loc in care ma simt bine, e nemaipomenit. Am fost asa de pe muchie de cutit sa nu-l intalnesc, am povestit cum l-am cumparat cu cateva minute inainte de a pleca din Romania, la vizita din 2005.

E extraordinar ce face Alice acolo, pot spune "senzational" si nu gresesc.

Mi-a placut mult si ce ai scris despre New York, hai sa-ti spun prima mea impresie (am fost acolo doua jumatati de zi): ca de obicei cand ajungem undeva aveam nevoie la baie si am descalecat pe 5th Avenue si fuga la un McDonald's si o baie mai oripilanta ca aia nu ma mai intalnisem de mult. Imi pare rau ca asta a fost prima impresie. Vizita a fost frumoasa, in final. Iar in privinta vizelor... am sentimentul ca vor disparea cat de curand si pentru America. Asa ar trebui.

Ce mai vroiam sa spun, despre avion, la decolare mi-e frica dar imi si place de nu mai pot. La aterizare ma simt asa de mandra de parca as fi pilotat eu!!

Si inca ceva, in legatura cu ingineria ta. Zilele trecute ma lamentam iar ca m-am facut economista si mama mi-a zis (la telefon, cum altfel): stii tu cate fete au mers si la Politehnica, asa era atunci. Si acum iata te intalnesc pe tine...

Alina Grozea spunea...

Amalia, ce ma bucur ca te vad aici, la mine, iti multumesc pentru ce mi-ai scris si poate asa ma voi dezbraca de lene si voi mai scrie ceva si pe blogul asta pe care l-am vrut, cumva, cu circuit inchis si de care m-am dezis tot mai des pentru ca imi pare ca nu pot fi sincera cu el (ai vazut ce titlu i-am dat), nu-l pot face jurnal, ca n-am curaj, dar nici papirus literar nu prea am chef sa-l fac. Cu voia ta o sa mai arunc cate un ochi si la tine pe blog, sa vad cum ar trebui sa arate chestia asta... Pentru comentarii imi permit sa-ti fac o sugestie, vezi ca exista o setare (nu mai stiu unde!) in care introduci o adresa de e-mail si vei primi acolo cele mai recente commenturi de pe blog, indiferent la ce text sunt postate :)
Te sarut, ne mai vedem, ne mai citim!

Anonim spunea...

lasa dudele si hai intr-un weekend cu cortu la munte...gasim noi o vagauna..si o sa-ti treaca:)))

Alina Grozea spunea...

Anonimule, daca m-ai cunoaste foarte bine, ai sti ca mie-mi place cu cortul numai la mare, nicidecum in "vagauni" de munte! Dar multumesc pentru invitatie, oricum. :)

Anonim spunea...

dar de ce trebuie sa fugi!?

Alina Grozea spunea...

Ionut, era un zbucium ipotetic, acum, din fericire, nu trebuie sa mai fug nicaieri. Sau din pacate...
Bine ai venit.

Anonim spunea...

Bine te-am gasit ... mie-mi placi si te urmaresc de ce va vreme .. inca ma mai gandesc daca sa-ti dau add sau nu in blogroll sau cum ma-sa ii zice! :D

ina bixade spunea...

Mereu mi-a placut ideea de fuga si...am fugit...in lume:) ador sa fiu libera, sa pot bintui, mi se pare o mare scofala...ultima oara am fugit in Honolulu, cea mai frumoasa destinatie unde sa mirosi orhidee, sa privesti hula girls cum isi misca coapsele, sa nu-ti pese, sa-ti bagi picioarele in lumea asta materiala si superficiala si sa uiti de ea pentru niste zile bune...un lucru e sigur la mine: ma voi intoarce din nou in Hawaii... asadar,fuga placuta in cazul in care iti vei lua lumea-n cap...:)