2008 -The sad and final count down

Nu ştiu de ce aceste câteva ore de dinaintea sfârşitului de an au altă greutate, alt înţeles şi parcă altă cadenţă... Şi se cer altcumva înţelese şi trăite, te îndeamnă să-ţi răsuceşti toate miile de ore de dinaintea lor, pe toate părţile amintirii, te ispitesc să scanezi dureros prin toţi anii definitiv stinşi, pentru totdeauna pierduţi. Azi nu am energie pentru bilanţuri şi nici entuziasm pentru promisiuni roz, fericite, menite a fi îndeplinite în 2009. Azi vreau să-mi cer iertare pentru toate lucrurile de care mă ruşinez. Pentru că în 2008, din motive pe care n-am ştiut sa le înfrunt cu înţelepciune, am fost mincinoasă, colerică, isterică, trădătoare, duplicitară, obsedată, prefăcută, oportunistă, bârfitoare, lacomă, leneşă, egoistă, geloasă, invidioasă, ranchiunoasă, răzbunătoare, vulgară, proastă, uitucă, nesigură, nesimţită, obraznică, delăsătoare, sedentară, laşă. Şi poate am mai fost în multe feluri rele, anul acesta, şi pentru toate îmi cer iertare faţă de părinţii mei, de prietenii mei, faţă de toţi ce cei care mă iubesc, mă tolerează, mă simpatizează sau mă păstrează, pe un loc oarecare, în viaţa lor. Şi nu în ultimul rând, îmi cer iertare mie, pentru toate cele înşirate mai sus şi pentru încă ceva: pentru tristeţea şi singurătatea cu care m-am înhăitat, de ceva vreme, şi alături de care mi-am petrecut nepermis de multe şi rele ore, zile lungi din anul ce stă să treacă şi din cei de dinaintea lui. Îmi spun, simplu, “La mulţi ani” şi nu-mi mai promit nimic din ceea ce ştiu sigur că nu pot schimba. Vă spun, cu emoţie, “La mulţi ani” tuturor şi vă mulţumesc, de pe acum, pentru sms-urile festive (la care nu ştiu să răspund), pentru iertare, pentru prietenie, pentru răbdarea cu care mă citiţi şi ascultaţi, pentru toate gândurile voastre bune, pentru că aţi ales să rămâneţi, orice ar fi, alături de mine.