Too Big Love

Motto:
Dragele mele, îmi pare rău ca s-a întâmplat aşa, nu ştiu cum să vă spun ca să nu vă supăraţi pe mine, dar m-am îndrăgostit de alt harem!




Urmăresc acum un serial, Big Love se numeşte, şi o fac cu sufletul strâns, pentru că, oricât de deschisă la minte m-aş considera, poveştile din film mă intrigă şi mă stânjenesc, contrar voinţei mele de a recepta informaţiile cu mai multă obiectivitate. Totuşi, accesez episod după episod cu o curiozitate frenetică, încercând – şi observ că fără sorţi de reuşită - să-mi recalibrez sistemul de valori, să privesc iubirea din unghiuri şi poziţii extrem de incomode pentru mine.

Serialul etalează viaţa unei familii de mormoni din statul Utah, cu problemele lor, cu intrigile lor, cu suferinţele lor, cu tot ce înseamnă, în general, viaţa de familie. Partea ciudată este că la cârma familiei respective stau o parte masculină şi trei părţi feminine, adică, mai pe înţeles, un bărbat cu trei neveste. Legal, căsătorit doar cu prima soţie, pentru că în 1890 Biserica Mormonă a interzis căsătoriile poligame, deşi, pe ascuns, mai mult de 40.000 de americani sunt şi azi adepţii unei astfel de orânduiri matrimoniale.

Serialul nu bate multă moneda pe stilul de viaţă mormon, familia în cauză fiind descrisă drept una modernă, perfect integrată în peisajul american din zilele noastre, pe care numai o lege ingrată o opreşte în a se exprima liber şi-a iubi la fel de neîngrădit. Însă, cel puţin până la episodul la care am ajuns, sunt prezentate situaţii de zi cu zi şi de noapte cu noapte a căror derulare o privesc cu gura căscată, încercând să le înţeleg şi să le admit, dar nereuşind, în straturi profunde ale eului meu, nici una, nici alta.

Bărbatul doarme în fiecare noapte cu câte o altă nevastă, conform unui orar bine stabilit de First Wife. Când vine de la serviciu le sărută însă pe toate trei, drăgăstos, iar cea sărutată este privită cu zâmbet larg, îngăduitor, de celelalte două care-şi aşteaptă rândul la îmbrăţişări. Copiii, indiferent de cine i-a născut, sunt crescuţi de toate cele trei mame, hrăniţi, îmbrăcaţi şi iubiţi în grup, fără discriminări.

Într-un asemenea tip de familie, cea mai îndrăzneaţă fantezie feminină e să-ţi vrei bărbatul numai pentru tine, să fentezi programul de acuplări nocturne, să-ţi seduci soţul şi să-l faci să-şi “înşele” cu tine celelalte soţii, atrăgându-l în patul şi-n casa ta la ore şi în zile nepotrivite. Căci, am uitat să menţionez, fiecare soţie are casa ei, dar casele sunt zid lângă zid şi toţi membrii familiei trec dintr-una într-alta nestingheriţi.

Născută într-o societate monogamă, mi-e greu să-nţeleg modul lor de viaţă, am fost crescută într-o cultură în care şi dacă-ţi vezi consortul vorbind la telefon, pe ascuns, cu alt exemplar feminin, e motiv de depresie sau de divorţ. Şi totuşi, monogamia noastră declarată şi temeinic legiferată nu ne scuteşte nicicum de blestemul infidelităţii, al trădării, al vieţii duble pe care o duc foarte mulţi bărbaţi. Iar iluzia iubirii unice şi eterne, însămânţată de timpuriu în aspiraţiile noastre romantice, ne lasă pradă celor mai crunte deziluzii, atunci când descoperim că bărbaţii noştri monogami nu reuşesc, şi deseori nici nu vor, să ne iubească numai şi numai pe noi. Şi nici noi, sincere să fim, nu ne mulţumim, pe termen lung şi foarte lung, cu acelaşi bărbat.

Oripilându-mă, în forul meu interior, de scena duioasă în care, la masa de seară, bărbatul şi cele trei soţii ale sale se ţin de mână şi spun rugăciunea, nu mă pot abţine să mă întreb dacă poligamia nu e totuşi o formă de convieţuire maritală mai onestă. Dacă nu-i mai cinstit să ştii adevărul – că nu eşti singura lui dragoste – şi să te împaci cu asta, decât să eşuezi în ghearele unei nefericiri adânci, de nevastă înşelată sau de amantă dusă cu vorba.

În câteva culturi ale lumii, răspunsul la aceste întrebări este încă unul afirmativ, chiar dacă şoptit, ca să nu fie auzit de urechea ascuţită a legii. Mie una, oricât de open-minded m-aş crede, numai gândul că iubirea mea se lăfăie în braţe străine îmi umple inima de spini. Cum o fi mai bine, câte ingrediente are, de fapt, reţeta fericirii în dragoste? Două sau poate mai multe? Sper să aflu răspunsul, şi să vi-l comunic şi vouă, după ce termin de vizionat toate sezoanele din Big Love.