Camino - o călătorie care schimbă vieţi

Tocmai m-am întors de la un eveniment pe care-l aştept de ceva timp, pentru care am rezervat, de câteva luni, nerăbdare şi emoţii. Este vorba de o lansare de carte, o carte pe care o cunosc de când era "în faşă", de care am decis să mă îngrijesc, cu un oarecare scepticism, la început, dar care m-a cucerit chiar de la primele pagini. Cartea este jurnalul de călătorie al Veronicăi Drăgoi, este povestea unui traseu celebru, Camino, un pelerinaj spaniol ce-a însemnat parcurgerea, la pas, a 800 de kilometri, cu toată aventura fizică şi emoţională pe care o presupune acest curajos demers.
Veronica Drăgoi debutează literar cu un roman despre curaj, răbdare şi pe alocuri iubire, şi o face pătimaş şi convingător, cu un tonus narativ cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Romanele celebre sunt de obicei triste, sunt apăsătoare, te copleşesc şi te răvăşesc emoţional într-un mod care-ţi diminuează energiile afective. După marile cărţi despre dragoste, război sau drame sufleteşti îţi trebuie timp să te reculegi, să te refaci mental, să-ţi încarci bateriile spirituale, să fii părtaş la o capodoperă te înnobilează cu preţul unui moral prea afectat, deseori, de profunzimea tăioasă a mesajului, deşi calitatea scriiturii e desăvârşită.
Cartea Verei e o carte bună fără a te biciui cu înţelesuri scrijelitoare. Mesajul e simplu, e tonic, e solar, tristeţea e strivită sub entuziasmul aventurii, sub o voioasă determinare de a merge înainte, pe drumul ales, cu orice preţ.
Dacă cititorul e un optimist înnăscut, romanul se va plia firesc pe conturul de invidiat al unui caracter uman vesel şi răzbătător. Dacă cine parcurge povestea Verei are o latură cinică şi-un zâmbet amar, ca subsemnata, va fi cu atât mai fascinat să descopere câtă bucurie, cât umor, cât optimism oferă această carte, fără a face deloc rabat la profunzime, sensibilitate şi stil literar valoros. Veronica Drăgoi e migăloasă în descrierea fiecărui pas şi fiecărei trăiri, fără a fi o clipă plictisitoare. Citind-o îţi doreşti şi tu să fii acolo, pe Camino, experienţele ei te inspiră şi te stârnesc, tenacitatea cu care ea-şi depăşeşte temerile îţi dă curaj, bucuria ei e molipsitoare.
A fost o plăcere să-i corectez manuscrisul, şi mărturisesc că am lăcomia de a mă mai hrăni, încă o dată, din seva energizantă a cărţii, de data asta ca simplă cititoare.
Nu am pretenţia că pot afirma, tranşant, dacă o carte e bună sau proastă. Dar pot spune cu mâna pe suflet când o carte îmi place, când îmi aduce bucurie, când îmi antrenează mintea şi, mai ales, când îmi mângâie inima. Iar Camino este o astfel de carte. V-o recomand.